Abstract:
Dezvoltarea sectorului privat, solicitarea de
către angajatori a unor abilităţi de comunicare specifice, divizarea domeniului
economic īn nenumărate ramuri de activitate – financiar-bancar, management,
resurse umane, contabilitate, relaţii internaţionale, turism – pătrunderea unei
literaturi de specialitate prin intermediul traducerilor, toate aceste aspecte
motivează existenţa īn limba romānă a unui lexic economic globalizat.
Găsindu-şi originea īn principiile filosofiei structuraliste şi asociată cu
tendinţa lingvistică structuralistă, globalizarea limbajului economic se face
simţită astăzi prin pătrunderea unui număr mare de īmprumuturi lingvistice.
Clasificate ca īmprumuturi de lux sau necesare, ca īmprumuturi complet
asimilate, parţial asimilat sau deloc asmilate de limba ţintă, cuvintele
īmprumutate stau la baza a ceea ce specialiştii īn domeniu numesc limbajul
corporatist. Plecānd de la considerentul că necunoaşterea completă sau parţială
a acestui limbaj devine o reală barieră īn calea comunicării, articolul de faţă
urmăreşte analiza gradului de cunoaştere a acestei categorii de cuvinte, īn
rāndul angajaţilor din mediile de afaceri implicate īn parteneriate
economice la nivel internaţional şi din organizaţiile multinaţionale.