Resursele naturale nu sunt omogene, ele având anumite caracteristici în procesul de producție care necesită gruparea lor în diferite categorii în funcţie de diferite criterii. Prin urmare, resursele naturale nu pot fi studiate împreună, ci doar în mod distinct, în conformitate cu criteriile relevante selectate pe baza obiectivelor propuse. Schimbarea abodărilor referitoare la resurse (materiale) spre cunoaștere, de la cantitate la calitate, de la produse în masă la noi concepte cu o valoare mai mare, duce la o dezvoltare care se bazează pe eco-eficiență, precum şi pe produse și servicii sustenabile. În acest sens, cercetarea integrată va deveni factor cheie spre prelucrarea la nivel mondial. De asemenea, digitalizarea globală necesită o nouă abordare cu privire la rolul de informații în dezvoltarea economiei și creșterea competitivității.