Pentru asigurarea unui confort continuu şi cāt mai bun membrilor unei comunităţi locale este nevoie, aş spune īn mod obligatoriu, de dezvoltare locală. Īn acest sens, pentru realizarea acestui obiectiv - dezvoltare locală, autorităţile naţionale printr-o strānsă şi constructivă legătură cu autorităţile locale trebuie să caute şi să găsească cele mai adecvate mijloace.
Unul dintre aceste mijloace este regionalizarea, de fapt, o nouă reorganizare a ţării care se doreşte să contribuie prin dezvoltare locală la atāt de dorita şi necesara dezvoltare echilibrată a Romāniei. Proces de durată, extrem de sensibil, amplu şi complex, regionalizarea este concepută ţinānd seama de evoluţia ei istorică din Romānia, de experienţa altor state precum şi de concepţia şi directivele Uniunii Europene īn acest domeniu.
Lucrarea de faţă prezintă un scurt istoric al demersurilor referitoare la regionalizarea din Romānia şi analizează diferite aspecte teoretice şi practice care rezultă din legislaţia specifică aferentă procesului de regionalizare şi din realitatea noastră actuală.