Realizarea Marii Uniri din 1918 a determinat crearea unui nou organism economic capabil să răspundă noilor cerinţe ale societăţii romāneşti.
Perioada dintre cele două războaie mondiale este considerată o etapă de dezvoltare amplă a economiei autohtone. Un rol īn acest proces l-a avut şi politica economică pusă īn aplicare de autorităţi. Aceasta s-a bazat pe noile doctrine economice care s-au confruntat, avānd ca miză dezvoltarea economiei romāneşti.
Curentele economice interbelice au fost: liberalismul – neoliberalismul, naţional - ţărănismul şi socialismul.