Factorul uman are un rol fundamental în cadrul oricărei organizaţii naţionale şi internaţionale indiferent de obiectul său de activitate. În perioada actuală indiviudul desfăşoară activităţi care reprezint munca în sine , iar unele activităţi care cu ani în urmă erau realizate exclusiv de către bărbaţi au fost preluate treptat şi de către femei care se implică în toate activităţile, iar acest lucru a generat modificarea rolului femeii în secolul XXI.
Scopul central al articolului constă în a preyenta resursa umana atât din punct de vedere al stadiului cunoaşterii cât şi prin intermediul unei cercetări aplicate în cadrul DRDP Cluj. Pe parcursul părţii teoretice se abordează acest concept atât la nivel de literatură naţională cât şi internaţională, se face o trecere în revistă a opiniei mai multor specialişti cu privire la resursele umane într-o organizaţie.
Partea practică este reprezentată de un studiu de caz care urmăreşte să evidenţieze eficienţa resurselor umane în organizaţie. În cadrul acestei părţi se prezintă resursele umane din punct de vedere al numărului lor, al funcţiei ocupate, al nivelului de instruire, dar şi al productivităţii muncii.
Prin intermediul articolului de faţă se evidenţiază ca şi concluzie a cercetării faptul că resursa umană contribuie la obţinerea rezultatelor financiare ale organizaţiei, iar acest lucru subliniază importanţa care trebuie să îi fie acordată.